出典:Wiktionary
From Classical Persian ترکمان (turkamān).
Second-declension noun.
| Case | Singular | Plural |
|---|---|---|
| Nominative | Turcomannus | Turcomannī |
| Genitive | Turcomannī | Turcomannōrum |
| Dative | Turcomannō | Turcomannīs |
| Accusative | Turcomannum | Turcomannōs |
| Ablative | Turcomannō | Turcomannīs |
| Vocative | Turcomanne | Turcomannī |