出典:Wiktionary
From Mārs, Mārtis + -īnus.
Mārtīnus m (genitive Mārtīnī); second declension
Second-declension noun.
Case | Singular | Plural |
---|---|---|
Nominative | Mārtīnus | Mārtīnī |
Genitive | Mārtīnī | Mārtīnōrum |
Dative | Mārtīnō | Mārtīnīs |
Accusative | Mārtīnum | Mārtīnōs |
Ablative | Mārtīnō | Mārtīnīs |
Vocative | Mārtīne | Mārtīnī |