出典:Wiktionary
From Ancient Greek Καλάκτα (Kalákta).
Calactē f (genitive Calactēs); first declension
First declension, Greek type.
| Case | Singular |
|---|---|
| nominative | Calactē |
| genitive | Calactēs |
| dative | Calactae |
| accusative | Calactēn |
| ablative | Calactē |
| vocative | Calactē |