出典:Wiktionary
出典:『Wiktionary』 (2025/07/19 13:56 UTC 版)
concubīnus m (genitive concubīnī); second declension
Second-declension noun.
| singular | plural | |
|---|---|---|
| nominative | concubīnus | concubīnī |
| genitive | concubīnī | concubīnōrum |
| dative | concubīnō | concubīnīs |
| accusative | concubīnum | concubīnōs |
| ablative | concubīnō | concubīnīs |
| vocative | concubīne | concubīnī |