出典:Wiktionary
Late and Medieval Latin, from crēdens.
crēdentia f (genitive crēdentiae); first declension
First-declension noun.
| Case | Singular | Plural |
|---|---|---|
| Nominative | crēdentia | crēdentiae |
| Genitive | crēdentiae | crēdentiārum |
| Dative | crēdentiae | crēdentiīs |
| Accusative | crēdentiam | crēdentiās |
| Ablative | crēdentiā | crēdentiīs |
| Vocative | crēdentia | crēdentiae |