出典:Wiktionary
From Ancient Greek Ἀλόντιον (Alóntion).
Aluntium n (genitive Aluntiī または Aluntī); second declension
Second declension.
| Case | Singular |
|---|---|
| nominative | Aluntium |
| genitive | Aluntiī Aluntī1 |
| dative | Aluntiō |
| accusative | Aluntium |
| ablative | Aluntiō |
| vocative | Aluntium |