出典:Wiktionary
Borrowed from Latin affirmātiō (“affirmation; confirmation”). Doublet of affirmation.
affirmatio (uncountable)
Third-declension noun.
| Case | Singular | Plural |
|---|---|---|
| Nominative | affirmātiō | affirmātiōnēs |
| Genitive | affirmātiōnis | affirmātiōnum |
| Dative | affirmātiōnī | affirmātiōnibus |
| Accusative | affirmātiōnem | affirmātiōnēs |
| Ablative | affirmātiōne | affirmātiōnibus |
| Vocative | affirmātiō | affirmātiōnēs |