出典:Wiktionary
Future active participle of concumbō/concubō.
concubitūrus (feminine concubitūra, neuter concubitūrum); first/second-declension participle
First/second-declension adjective.
| Number | Singular | Plural | |||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Case / Gender | Masculine | Feminine | Neuter | Masculine | Feminine | Neuter | |
| Nominative | concubitūrus | concubitūra | concubitūrum | concubitūrī | concubitūrae | concubitūra | |
| Genitive | concubitūrī | concubitūrae | concubitūrī | concubitūrōrum | concubitūrārum | concubitūrōrum | |
| Dative | concubitūrō | concubitūrō | concubitūrīs | ||||
| Accusative | concubitūrum | concubitūram | concubitūrum | concubitūrōs | concubitūrās | concubitūra | |
| Ablative | concubitūrō | concubitūrā | concubitūrō | concubitūrīs | |||
| Vocative | concubitūre | concubitūra | concubitūrum | concubitūrī | concubitūrae | concubitūra | |