出典:Wiktionary
From for- + licgan. Cognate with Old High German firliggen.
| infinitive | forliċġan | tō forliċġenne |
|---|---|---|
| indicative | present | past |
| 1st-person singular | forliċġe | forlæġ |
| 2nd-person singular | forliġ(e)st | forlǣġe |
| 3rd-person singular | forliġ(e)þ | forlæġ |
| plural | forliċġaþ | forlǣġon |
| subjunctive | present | past |
| singular | forliċġe | forlǣġe |
| plural | forliċġen | forlǣġen |
| imperative | ||
| singular | forliċġ | |
| plural | forliċġaþ | |
| participle | present | past |
| forliċġende | forleġen | |