出典:Wiktionary
From for- + sittan.
forsittan
| infinitive | forsittan | tō forsittanne |
|---|---|---|
| indicative | present | past |
| 1st-person singular | forsitte | forsæt |
| 2nd-person singular | forsitst | forsǣte |
| 3rd-person singular | forsitt | forsæt |
| plural | forsittaþ | forsǣton |
| subjunctive | present | past |
| singular | forsitte | forsǣte |
| plural | forsitten | forsǣten |
| imperative | ||
| singular | forsite | |
| plural | forsittaþ | |
| participle | present | past |
| forsittende | forseten | |