出典:Wiktionary
From in- + brecan. Compare Old High German inbrehhan.
| infinitive | inbrecan | tō inbrecenne |
|---|---|---|
| indicative | present | past |
| 1st-person singular | inbrece | inbræc |
| 2nd-person singular | inbricest | inbrǣce |
| 3rd-person singular | inbriceþ | inbræc |
| plural | inbrecaþ | inbrǣcon |
| subjunctive | present | past |
| singular | inbrece | inbrǣce |
| plural | inbrecen | inbrǣcen |
| imperative | ||
| singular | inbrec | |
| plural | inbrecaþ | |
| participle | present | past |
| inbrecende | (ġe)inbrocen | |