出典:Wiktionary
From in- (“un-”) + concessus (“allowed”), from the perfect passive participle of concēdō (“allow, concede, grant”).
First/second-declension adjective.
| Number | Singular | Plural | |||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Case / Gender | Masculine | Feminine | Neuter | Masculine | Feminine | Neuter | |
| Nominative | inconcessus | inconcessa | inconcessum | inconcessī | inconcessae | inconcessa | |
| Genitive | inconcessī | inconcessae | inconcessī | inconcessōrum | inconcessārum | inconcessōrum | |
| Dative | inconcessō | inconcessō | inconcessīs | ||||
| Accusative | inconcessum | inconcessam | inconcessum | inconcessōs | inconcessās | inconcessa | |
| Ablative | inconcessō | inconcessā | inconcessō | inconcessīs | |||
| Vocative | inconcesse | inconcessa | inconcessum | inconcessī | inconcessae | inconcessa | |