出典:Wiktionary
From in- + concussus (“stirred up, restless”).
inconcussus m (feminine inconcussa, neuter inconcussum); first/second declension
First/second declension.
| Number | Singular | Plural | |||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Case / Gender | Masculine | Feminine | Neuter | Masculine | Feminine | Neuter | |
| nominative | inconcussus | inconcussa | inconcussum | inconcussī | inconcussae | inconcussa | |
| genitive | inconcussī | inconcussae | inconcussī | inconcussōrum | inconcussārum | inconcussōrum | |
| dative | inconcussō | inconcussō | inconcussīs | ||||
| accusative | inconcussum | inconcussam | inconcussum | inconcussōs | inconcussās | inconcussa | |
| ablative | inconcussō | inconcussā | inconcussō | inconcussīs | |||
| vocative | inconcusse | inconcussa | inconcussum | inconcussī | inconcussae | inconcussa | |