出典:Wiktionary
vindicia f (genitive vindiciae); first declension
First-declension noun.
| Case | Singular | Plural |
|---|---|---|
| Nominative | vindicia | vindiciae |
| Genitive | vindiciae | vindiciārum |
| Dative | vindiciae | vindiciīs |
| Accusative | vindiciam | vindiciās |
| Ablative | vindiciā | vindiciīs |
| Vocative | vindicia | vindiciae |
vindicia