出典:Wiktionary
Tolentīnum n sg (genitive Tolentīnī); second declension
Second-declension noun (neuter), with locative, singular only.
| Case | Singular |
|---|---|
| Nominative | Tolentīnum |
| Genitive | Tolentīnī |
| Dative | Tolentīnō |
| Accusative | Tolentīnum |
| Ablative | Tolentīnō |
| Vocative | Tolentīnum |
| Locative | Tolentīnī |